8 zile în Kabuleti


Am promis în articolul precedent că voi scrie despre sejurul nostru în Kabuleti, despre prieteniile legate și cum puteți beneficia și voi de această oportunitate. În articolul acesta voi încerca să mă țin de cuvânt și să împărtășesc impresiile mele de la proiect.

Încep cu începutul. Am fost cazați într-un hotel foarte comod și cel mai important la 2 minute de la mare. Am partajat camera cu un prieten din Italia. Eram cel mai tânăr participant la proiect și nu m-am simțit oarecum discriminat de cei mai mari, ba din contra eram încurajat. Un lucru mai rar întâlnit la noi.

Cu un bun prieten din Azerbaijan pe un deal din Batumi pe care l-am escladat cu telegondola



În fiecare seară aveam inclus în program Cultural Evening (Seara Culturală) unde câte 3-4 țări își prezentau cele mai frumoase lucruri pe care țara lor le posedă. Iată așa am reușit să descopăr o dulceață de lichior din Tallin, să gust niște spaghetti napolitane, să mănânc niște cârnăciori polonezi foarte gustoși. În prima zi, țara gazdă, Georgia și-a prezentat cultura într-un local mai special și mai spațios. Am gustat iarăși niște khachapuri, vin georgian, frigărui și chacha, un fel de băutură tare georgiană, care poate să ajungă la 80 de grade. Mi-a plăcut mult dansul lor tradițional și piesa de pe fundal.

Prezentăm țara cu Ovidiu

Prezentare țării noastre a fost destul de modestă, am adus 2 feluri de vin, un Kagor mai dulce și un Cabernet mai puțin dulce ambele fiind de la Cricova.  Și niște ciocolate și bomboane dintre cele mai gustoase de la Bucuria, cum ar fi Răcușori, Fulgeraș, Favorit, Meteorit. Evident că toți au ținut să guste vinurile noastre, iar la sfârșit de degustare era inevitabila frază „It's the best wine I've ever tasted” („Este cel mai bun vin pe care l-am gustat vreo dată”). Le-am vorbit câte ceva din tradițiile vinicole pe care le avem și despre bogățiile subetrane de la Cricova și de la Mileștii Mici.

O horă moldovenească


Imediat după Cultural Evening, era și un After Party, și după After Party urma Beach Party chiar pe litoralul georgian. Cel mai interesant era la Beach Party, erau discuții interesante despre doctrine politice, tradiții. Aici am întâlnit o mulțime de oameni înteresanți, oameni cu o verticalitate a convingerilor. Vă mai aduceți aminte de violențele stradale din Instambul un an în urmă, păi am aflat despre acele revolte de la un inițiator ale acesteaia. Mi-a explicat cum de la 30 de inițiatori, au ajuns la mii de participanți la proteste pașnice contra deciziei guvernului de a defrișa un parc pentru construcția unui mall. Și tot așa. El doctrinal era comunist, un comunist înflăcărat, îmi vorbea foarte mult despre un comunism utopic pe care și-l dorea el. Dar din păcate pentru el, nu l-a văzut și nu prea crede că-l va vedea vreodată. Fiecare om de la proiect avea câte o poveste interesantă. Și la fiecare Beach Party reușeam să o descoperim.

la una din activităță


La orele de curs pe care le aveam, s-a vorbit despre multe. La primele ore au fost activitati de Team Building, activitati prin care ne-am cunoscut mai bine. Cel mai mult mi-a plcăut activitatea cu Cultural Iceberg (Aisbergul Cultural). Partea exterioară a aisbergului este reprezentantă de aparențele unei culturi, partea inferioară de valorile pe care le descoperi dacă încerci să le înțelegi și dacă-ți petreci mai mult timp cu reprezentanți acelei culturi. La această activitate am fost divizați în câte o pereche formată din 2 țări, noi am fost împreună cu pritenii italieni. Iată așa le-am descoperit aparențele dar și lucrurile mai puțin vizibile. De aici am înțeles prin ce se disting italienii din nordul și sudul Italiei. Cei din sud sunt mai lenoși și trăiesc viața din plin, cei din nord sunt mai harnici. Italienilor din sud le place să mânânce și să gătească gustos și să se îmbrace bine și ieftin. O altă activitate interesantă a fost acea când am primit niște task-uri pe care trebuia să le îndeplinim în echipă. Am fost divizați în 2 echipe. Fiecare echipă avea sarcini diferite. Noi am avut să facem niște selfi-uri cu 3 perechi de ciorapi de culori diferite și 3 feluri de lenjerie de corp, pe malul mării. Să ne fotografiem cu un cuplu căsătorit de 25 ani. Și încă câteva task-uri.

Dansăm în cele 3 perechi de chiloți de culori diferite


După activitățile acestea, au urmat deja ore informative și workshop-uri despre europass, EVS ( European Volunteering Service) și despre Erasmus+. Europass este o platformă de creare a CV-urilor recunoscute cu ușurință pe teritoriul Uniunii Europene. EVS este un program oferit tinerilor de la 17 până la 30 ani, de a face voluntariat timp de un an într-o țară străină. Erasmus+ (este o continuitate a proiectelor Youth in Action) prin intermediul acestui program sunt finanțate o mulțime de proiecte de instruire în domeniul educației, sportului și tinerilor. Proiecte de gen Training Course, Study Visit, Youth Exchange și încă câteva feluri.

Proiectul la care am participat noi este de tip Training Course și este finanțat de către Comisia Europeană prin programul Erasmus+. Sunt câteva grupuri pe facebook (link1, link2, link3, link4, link5, link6) unde sunt postate o mulțime de proiecte la care puteți participa dar mai sunt și câteva site-uri informative (link1, link2). Încercați să urmărți pe www.civic.md și pe www.diez.md la fel. Eu am participat la acest proiect datorită CLCT-ului și datorită Pan-European Alliance Moldova.


Pe tărâmurile Georgiei



Cel mai recent proiect în care am participat, a avut loc în Gerogia, într-un orășel provincial dar tare drăguț și cu acces la mare, Kabuleti se numește. În articolul acesta mi-am propus să oferă mai multe date practici și mai multe informații despre locurile speciale pe care le-am vizitat în orașele Batumi și Tbilisi și niște idei pe care le-am putea aplica aici, la noi acasă.

Ce?Unde?Când?

Este un proiect de tip Training Course, la care au participa 10 țări (Republica Moldova, România, Ucraina, Georgia, Turcia, Spania, Armenia, Azerbaidjan, Italia, Estonia, Lituania). Din Moldova am fost eu și încă un bun prieten. Locația evenimentului mi-a plăcut mult, fiind și un loc de odihnă în timpul verii pentru georgienii dar și pentru alte naționalități din țările ex-sovietice dar totodată și un loc unde poți vedea peisajele frumoase ale Georgiei. Am fost tăman la începutul verii când apa în mare abia se încălzești, și pentru mine (care mă duc deobicei pe la mijlocul sau sfârșitul verii la mare) apa a fost cam rece, dar pentru cei din țările baltice apa era perfectă.

Cum am ajuns?

Am zburat din Chișinău până-n Tbilisi, și am făcut o escală în Kiev. Prima oară am fost cu avionul și cam m-au durut urechile la presiunea prezentă. Dar am ajuns cu bine. De la aeroport până în centrul orașului am luat transportul public care costase 0.5 lari (până la 4 lei de ai noștri), taxiurile costau de 100 de ori mai mult. În Tbilisi ne-am primblat vreo 6-7 ore, până-n seară. Tbilisi e un oraș istoric cu o mulțime de clădiri, biserici și locuri vechi. Noi am reușit să vizităm vreo câteva din ele.

Toată ziua ne-am primblat mai mult prin Centrul Istoric al orașului. Aici am admirat un mélange de stiluri arhitecturale, fiind și arbice, și otomane, și rusești, și occidentale.

Străzile pavate din centrul istoric al Tbilisi


Prin Centrul Istoric mai sunt și faimoasele băi de sulfu, unde poetul Alexandru Pușkin s-a scăldat. Baile sunt utilizate în scopuri medicinale. Și nu-s foarte scumpe. Dacă mai trec prin Tbilisi cu siguranță am să fac o baie acolo.

Băile subterane de sulf


Puțin mai la deal de Centrul Istoric este o cetate, Narikala se numește. Această fortăreața a suferit în urma unui cutremur, dar a fost renovată și arată bine, mai ales noaptea fiind foarte iluminată. Ca să ajungi la cetate o poți face cu telegondola dar și pe jos. Frumoase locuri au ei, pentru că știu cum să le păstrez cu acuratețe. Ei renovează, noi demolăm, demolăm istoria.

Fortăreața Narikala


Din Tbisili spre Batumi, am luat un microbuz, la care am achitat 20 de lari (până la 160 lei). Am avut norocul să fim împreună cu niște oameni foarte veseli, și nu ne-am plictisit până la destinație. Am făcut doar câteva opriri. La întoarcere spre Tbisili am luat trenul, care a fost mult mai comod, modern și din care am avut posibilitatea să vedem frumoasele peisaje verzi ale Georgie.

Mâncarea

Încă înainte de plecare aveam câteva ideii despre mâncarea tradițională georgiană. Chiar am gustat acasă niște Khinkali (un fel de pelimene georgiene) cumpărate de la Fidesco. Și mai știam că mâncarea lor e foarte iute. Dar diferența la Khinkali se simte, cele preparate de ei sunt mult mai gustoase, mai mari și mai iute. Ele deobicei se vând pe bucăți, și bucata costă 0.5 lari. Dacă-ți iai 3 sau 4 cu siguranță te saturi. Am mai mâncat și un fel de plăcinte georgiene, khachapuri se numesc. Îs foarte gustoase și se vând ca pâinea caldă pe stradă. Am gustat și churchela, e un fel de bomboană lunguiață, foarte lunguiață, care-i preparată din fructe, iar în interiorul lor sunt nuci. Și cam scumpușoară de la 2 la 5 lari (16-40 lei). Ca să găsești cel mai bun local unde poți servi mâncarea tradițională, cel mai bine e să întrebi de localnici.


Transportul

Plimbările îs cele mai binevenite dacă vrei să descoperi orașul în detalii. Ca să vezi orașul de sus, e nevoie să te râdici pe niște dealuri, unde deobicei găsești locuri de agrement (în Tbilisi de exemplu, se află cetatea cea frumoasă și iluminată Narikala, grădina botanică, o roată de observație, asemănătoare cu London Eye, și mai sunt niște monumente; în Batumi doar un local). Această escladare o poți face și pe jos în Tbilisi, dar și cu telegondola în ambele orașe. Eu am preferat în Tbilisi să mă urc cu telegondola, dar am coborât pe jos. În Batumi pe jos e imposibil, volens nolens, trebuia de achitat telegondola tur-retur. Nu țin minte sigur prețurile dar e până la 5 lari tur-retur. Prin oraș eu am preferat transportul public în schimbul taxiului. În transportul public ai posibilitatea să interacționez cu localnicii, ei sunt foarte bucuroși să-ți zică unde să cobori, dar mai ales să-ți povestească cu patos despre locurile frumoase pe care trebuie să le vizitez. Taxiul deobicei îl utilizam când avem ceva urgent de făcut. Microbuzul l-am utilizat doar de vreo câteva ori, e la fel foarte ieftin, dar îi cam periculos, șoferii conduc cu viteză extrem de excesivă. Pentru deplasări lungi de genul Kabuleti-Tbilisi recomand trenul, îi sigur, mai ieftin, este wi-fi și peisajele pe care le vezi prin fereastă îs extraordinare. Fiți foarte atenți când traversați strada, pentru șoferii georgieni zebrele nu au nici-o semnificație.

Bike-sharing în Batumi

Cea mai bună idee ca să vizitez orașul este să închiriezi o bicicletă, în Tbilisi nu prea am văzut locuri de unde poți închiria o bicicletă, în Batumi, sunt foarte multe. Ba mai mult au și piste pentru bicicliști speciale. Eu zic că-i un exemplu pentru municipalitatea noastră.

Pistă specială pentru bicicliști


Ospitalitatea

O particularitate spefică georgienilor este ospitalitatea și căldura cu care te primesc. Din toată experiența mea modestă de călătorii prin țări străine, constat că Georgia este cea mai ospitalieră țară. Când plecam din Tbilisi spre Batumi, acei pasageri veseli care erau cu noi ne-au servit cu khachapuri și vin georgian.

Georgienii, ca și orice altă națiune, îs bucuroși când le zici câte ceva în limba lor, și devin mai calzi, mai deschiși și poate să te servească cu ceva sau să te ajute cu ceva. Vă recomand să știți cele 2 cuvinte cheie: ghamargeaba = salut și madloba = mulțumesc.

Polițiștii îs foarte omănoși. În cazul în care te pierzi, te adresez la poliție, iei te vor conduce acasă. Sau dacă ai chef de discuții te apropii de un polițist. Ei o să vă povestească cât de bun a fost Mikheil Saakașvili, ex-președintele Georgiei, și cum le-au majorat salariile. Și apoi la rândul tău le spui despre parcursul european al Republicii Moldova. Ei îs foarte curioși și o să-ți dea o mulțime de întrebări. O astfel de discuție am avut eu, stând într-un parc la miezul nopții și s-a apropiat un nene polițist foarte deștept. După care a scos un pix și o foaie și mi-a scris contactele lui, inclusiv și numele de pe facebook. Iaca așa am devenit prieten cu un polițist. Practica asta, de a discuta deschis cu civilii mi se pare ceva normal și care ar fi aplicabilă și la noi. Voi ce ziceți ?

După prezența multitudinilor edificilor elcleziastice a diferitor confesiuni, am constatat că ei îs mult mai toleranți și mai „openminded” decât unii creștini mai conservatori de la noi din țară, care nu acceptă diversitatea în societate.


Mai puține am scris în acest articol despre proiectul propriu-zis la care am participat în Kabuleti. Am decis ca lunea viitoare să postez un alt articol despre sejurul nostru în Kabuleti, despre prieteniile legate acolo, despre lucrurile învățate și cel mai important despre modalitatea de a beneficia de o oportunitate asemănătoare. Scrieți-mi în comentarii ce lucruri vă mai interesează ca să le includ în noul articol.




O retrospectiv a anului 2013


Și la sfârșit de an o tradțională retrospectivă împărtășită cu voi toți.

  1. Am participat la un schimb intercultural în Trogen, Elveția în perioada 3-23 noiembrie. 
  2. Am participat la un summit internațional al tinerilor „Let's change the world for the better” în tabăra Artek, Ukraina în perioada 18 iulie - 4 august.
  3. Am participat împreună cu echipa #b10 la Cupa Bloggerilor la Fotbal în București, România în luna septembrie.
  4. Am câștigat alegerile președintelui senatului Liceului Teoretic „Spiru Haret”.
  5. Am participat la tabăra de vară Wave Week Moldova în luna august.
  6. Am devenit consilier în cadrul Consiliului Local al Copiilor și Tinerilor.
  7. Am devenit voluntar în cadrul Consiliului Național al Tineretului din Moldova.

Sunt niște realizări modeste dar de care mă mândresc foarte mult. Datorită lor am reușit să mă dezvolt și să-mi modific unele viziuni.

Am să închei acest articol cu mulțumiri speciale către următoarele persoane Nicu Apostu, Veronica Boboc, Eduard Mihalaș, Nadejda Trofim, Natalia Ursu, Ana Gârba, Alina Gâlcă, Anna Susarenco, Luminița Plămădeală.


Le urez tuturor în noul an cât mai multă motivație, interes și realizări frumoase. Have fun ! :)



Tehnologii WOW în .md




Orange Moldova e tot mai aproape de bloggeri. Şi chiar imi permit sa-i laud şi sa apreciez lucurile inovative pe care le fac. Recent au lansant un magazin cu tehnologii WOW. Primii vizitatori au fost bloggerii de la echipa #b10.  Am fost invitat şi eu sa particip la lansare,  nu am putut sa ajung, dar cu siguranta cum prind ocazia plec sa testez noile tehnologii. Puteti sa mi-o luati inainte pana revin in tara, magazinul se afla pe Decebal.

Mai multe poze şi informatii despre tehnologiile de acolo, gasesti la prietenii mei pe blog, aici la Nicu, aici la Plesca .



Michael Zikeli: “Am foarte multe de învățat de la tineri”




Michael Zikeli este președintele organizației Concordia Moldova. Mai bine de 25 de ani încerca să contribuie la reducerea sărăciei. În cadrul Concordia Moldova, gestionează 2 proiecte mari, unul pentru tinerii orfani și copii proveniți din familii social vulnerabile și un alt proiect este ajutorare bătrânilor.





Care sunt experiențele dumnevoastră anterioare ?

Am lucrat la Caritas Viena, unde am cunoscut o mulțime de moldoveni, care erau în trecere sau solicitau azil și o bună marjoritate din ei erau tineri.  Desigur, că mereu eram receptiv și-i ajutam. De acolo a venit și dorința să activez în Republica Moldova.



Câte de importantă considerați implicare societății civile în procesul decizional ?

Este responsabilitate cetățenilor să se ocupe de elaborare proiectelor, iar datoria guvernului este să-i asculte și să slujească oamenilor. Doar astfel vom crea o societate frumoasă.

În acest context încurajez tinerii să se implice, că de fapt ei sunt forța motrice a unei societăți, și doar ei pot simte cel mai bine problemele unei țări.  Iar noi adulții trebuie să înțelegem că ei sunt mai rapizi, mai inteligenți și mai iscusiți ca noi și să nu-i stopăm la nivelul nostru. Chiar dacă ne este greu să acceptăm, trebuie să o facem și să le oferim șansa să-și decidă viitorul. Trebuie să recunosc că de fapt și eu am foarte multe de învățat de la tineri.



Care este contribuția organizației dumnevoastră în crearea condițiilor menționate mai sus ?


Concordia Moldova are 29 de centre sociale în toată țara, unul dintre cele mai mari este în Pererâta, unde se adăpostesc 240 de copii. Le oferim cele mai bune condiții și îi încurajăm să se implice în domeniile care-și doresc cel mai mult. Le asigurăm copiilor foarte multe activități și îi ghidăm pe fiecare în parte oferindu-le sfaturi. Scopul Concordie este să susține oamenii.



Ce sfaturi le-ați oferi tinerilor?

Am mai multe sfaturi ce le-aș putea oferi tinerilor, unul din ele este să se implice mult mai mult politic, și să nu lase politica doar adulților, deoarece ei simt mai exact și mai bine problemele societății și au viziuni mult mai clare. Un alt sfat ar fi să dedice un an voluntariatului într-o altă țară. Cunosc mai mult de 95% de tineri care au facut voluntariat un an și au recunoscut că le-au schimbat radical viața schimbându-le unele concepții. În același timp i-au dezvoltat personal și profesional.

În perioada 29-31 octombrie la Chișinău în incinta hotelului Codru se desfășoara prima ediție Civic Fest unde participă  Concordia Moldova împreună cu domnul Zikeli . Veți avea șansa să-l cunoașteți mai bine. 






Va invit la un pahar de vin și voie buna



Tocmai am venit de la pregatirele unui eveniment care va avea loc în centrul capitalei . Cam așa, mâine, 5 octombrie la ora 12.00 în Parcul Central Ștefan cel Mare și Sfânt. Evenimentul reprezintă lansarea unei noi campanii sociale de sensibilizare a opiniei publice privind abuzul emoțional asupra copiilor - „Cuvintele grele rănesc”. Este elaborată de Centrul Media pentru Tineri și Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii.



Foială-n România. 10 blogări moldoveni vor participa la Cupa Bloggerilor


Mai răruț o dau pe blog, o fac doar la ocazii. Și de data asta am o altă ocazie specială să mă laud că voi participa alături de 9 blogărași moldoveni la Cupa Bloggerilor care va avea loc în București.




O șezătoare schimbătoare



Demult n-am mai scris p-aici. Am avut o vară plină în sensul direct al cuvântului. Am fost pe la tabere, organizații, evenimente și așa mai departe. Timp pentru blog nu prea am avut.

Acum am o ocazie specială să scriu despre o gașcă și un eveniment supertare. Le place să li se spună Changemakeri și marți organizează o șezătoare intitulată „La lumina speranței” începând cu orele 13.00 la Arcul de Triumf. Participanții la eveniment vor avea acces la cărți motivaționale, la jocuri interactive și muzică live. Spre seară se vor lansa lampioane. Programul integral îl găsiți aici.

 Prima interacțiune cu ei a fost la o ședință guvernamentală pe când domnul Mihai Moldovanu era viceprim-ministru. Am reușit să-i cunosc mai bine la Gustar unde am fost parte din gașca lor. Sunt frumoși, tineri și foarte activi. Fiecare din ei sunt diferiți în felul lor și asta-i face speciali și foarte originali. De aceea am toată siguranța că vor face acest eveniment unul memorabil și foarte foarte interesant. 


Un fel de „cum a fost la #Gustar”


Din start mă gândeam să vin la Gustar, dar nu aveam gașcă. Toți prietenii erau plecați pe la tabere, mare, școli de vară and so on. O postare pe făisbuc și totul s-a rezolvat. Am fost în gașca celor de la Changemakers. Oameni veseli, oameni pozitivi și cel mai important - receptivi. Ivan la fel s-a altura celor de la changemakers, respectiv eram 2 bloggeri care s-au văzut doar pe facebook.