Aventuri prin Soroca


Cu o porție de Beatles, am pornit la drum spre Soroca în acest weekend alături de alți tineri bloggeri și nebloggeri, care în curând și-l vor face. Am participat la un atelier de creație a vocelor tinerilor din cadrul proiectului antii-violenței domestice organizat de către Centrul Media pentru Tineri, finanțat de Winrock Moldova și găzduit de Centrul de Resurse pentru Tineret „Dacia”. Am fost informați despre fenomenul violenței domestice, după care am avut ocazia să gustăm din metodele de dezvoltare a creativității a d-ului. Igor Guzun. Mai apoi să le aplicăm în crearea unui slogan care va ghida acestă campanie. Am avut ocazia să cunosc noi voluntari,noi oameni cu inițiativă care-și doresc o schimbare și contribuie la 
realizarea acesteia.

Prin sloganele realizate de către participanți sunt : „Violența trebuie să rămână fără frecvență” , „Mai bine lent decât vio-lent”. Unii din ei au și ironizat câte de puțin, creeind o atmosferă mai plăcută și interesantă. Printre ele și-au făcut loc și următoarele jocuri de cuvinte: „vio-lenUța” și „violeta”.



Spre seară ne-am cazat la un hotel super șmecher numit „Nistru” , am aruncat gențile în camere și cu o altă porție de Beatles și de bomboane MENTOLA am porniti la drum să vizitez locurile frumoase ale Sorocei. Am avut plăcerea să mă aflu în fața cetății lui Ștefan și în fața clasicilor români de care credeam că se găsesc doar în Chișinău



Am revenit în hotel cu ceva cumpărători. Am chefuit până la ora 02.00 după care am adorimt după un episod de Las fierbinți. Dimineața am găsit doar coji de semințe și sticle de bere și apă în cameră. Am plecat imediat la Centrul „Dacia” unde am și conceput scenariul unui flashmob care va avea loc în luna martie în Soroca și Chișinău. Înainte de plecare am decis să plecăm la o biserică în stil maremureștean aparținându-i mitropoliei Basarabiei și a Patriarhiei României . Am fost ghidați de o doamnă care se grăbea la piață dar ne-a și condus la biserică. Am avut o discuție înteresantă cu acea doamnă care simte cu adevărat românește și care a participat la Podul de Flori și la Marea Adunare Națională. Despre care ne-a și vorbit.

Pentru prima oară-n viață am zis că-mi place biserica văzându-l pe acel preot vorbind cu un entuziasm văzându-ne că am venit tocmai din Chișinău. Ne-a și invitat la deschiderea bisericii. 



Câte ceva din arhitectura orașului:




Într-un final le-am și vorbit despre Clubul Tinerilor Bloggeri și intențiile noastre.






Iată că venit și ora de plecare, ne-am urcat în microbuz și la drum spre Chișinău. În drum i-am și dat viață acestui articol. Am scris până-n momentul în care s-au urcat câțiva pasageri după care nu am mai continuat să scriu. Înaine de asta mă descălțasem și mă-ntinsem nițel. După intrarea pasagerilor a și apărut un miros neplăcut. Microbuzul puțea. Imediat m-am gândit la ciorapii mei care-s vaii de ei, spălați de bere și sprite,prăfuiți, dar nu erau ei  ci o doamnă care avea ceva împuțit. N-am rezistat mult, mi-am pus scurta la nas și m-am trezit deja când eram pe str.Tighina din Chișinău.


0 comentarii