Cel mai recent proiect în care am participat, a avut loc în Gerogia, într-un orășel provincial dar tare drăguț și cu acces la mare, Kabuleti se numește. În articolul acesta mi-am propus să oferă mai multe date practici și mai multe informații despre locurile speciale pe care le-am vizitat în orașele Batumi și Tbilisi și niște idei pe care le-am putea aplica aici, la noi acasă.
Ce?Unde?Când?
Este un proiect de tip Training Course, la care au participa 10 țări (Republica Moldova, România, Ucraina, Georgia, Turcia, Spania, Armenia, Azerbaidjan, Italia, Estonia, Lituania). Din Moldova am fost eu și încă un bun prieten. Locația evenimentului mi-a plăcut mult, fiind și un loc de odihnă în timpul verii pentru georgienii dar și pentru alte naționalități din țările ex-sovietice dar totodată și un loc unde poți vedea peisajele frumoase ale Georgiei. Am fost tăman la începutul verii când apa în mare abia se încălzești, și pentru mine (care mă duc deobicei pe la mijlocul sau sfârșitul verii la mare) apa a fost cam rece, dar pentru cei din țările baltice apa era perfectă.
Cum am ajuns?
Am zburat din Chișinău până-n Tbilisi, și am făcut o escală în Kiev. Prima oară am fost cu avionul și cam m-au durut urechile la presiunea prezentă. Dar am ajuns cu bine. De la aeroport până în centrul orașului am luat transportul public care costase 0.5 lari (până la 4 lei de ai noștri), taxiurile costau de 100 de ori mai mult. În Tbilisi ne-am primblat vreo 6-7 ore, până-n seară. Tbilisi e un oraș istoric cu o mulțime de clădiri, biserici și locuri vechi. Noi am reușit să vizităm vreo câteva din ele.
Toată ziua ne-am primblat mai mult prin Centrul Istoric al orașului. Aici am admirat un mélange de stiluri arhitecturale, fiind și arbice, și otomane, și rusești, și occidentale.
 |
| Străzile pavate din centrul istoric al Tbilisi |
Prin Centrul Istoric mai sunt și faimoasele băi de sulfu, unde poetul Alexandru Pușkin s-a scăldat. Baile sunt utilizate în scopuri medicinale. Și nu-s foarte scumpe. Dacă mai trec prin Tbilisi cu siguranță am să fac o baie acolo.
 |
| Băile subterane de sulf |
Puțin mai la deal de Centrul Istoric este o cetate, Narikala se numește. Această fortăreața a suferit în urma unui cutremur, dar a fost renovată și arată bine, mai ales noaptea fiind foarte iluminată. Ca să ajungi la cetate o poți face cu telegondola dar și pe jos. Frumoase locuri au ei, pentru că știu cum să le păstrez cu acuratețe. Ei renovează, noi demolăm, demolăm istoria.
 |
| Fortăreața Narikala |
Din Tbisili spre Batumi, am luat un microbuz, la care am achitat 20 de lari (până la 160 lei). Am avut norocul să fim împreună cu niște oameni foarte veseli, și nu ne-am plictisit până la destinație. Am făcut doar câteva opriri. La întoarcere spre Tbisili am luat trenul, care a fost mult mai comod, modern și din care am avut posibilitatea să vedem frumoasele peisaje verzi ale Georgie.
Mâncarea
Încă înainte de plecare aveam câteva ideii despre mâncarea tradițională georgiană. Chiar am gustat acasă niște Khinkali (un fel de pelimene georgiene) cumpărate de la Fidesco. Și mai știam că mâncarea lor e foarte iute. Dar diferența la Khinkali se simte, cele preparate de ei sunt mult mai gustoase, mai mari și mai iute. Ele deobicei se vând pe bucăți, și bucata costă 0.5 lari. Dacă-ți iai 3 sau 4 cu siguranță te saturi. Am mai mâncat și un fel de plăcinte georgiene, khachapuri se numesc. Îs foarte gustoase și se vând ca pâinea caldă pe stradă. Am gustat și churchela, e un fel de bomboană lunguiață, foarte lunguiață, care-i preparată din fructe, iar în interiorul lor sunt nuci. Și cam scumpușoară de la 2 la 5 lari (16-40 lei). Ca să găsești cel mai bun local unde poți servi mâncarea tradițională, cel mai bine e să întrebi de localnici.
Transportul
Plimbările îs cele mai binevenite dacă vrei să descoperi orașul în detalii. Ca să vezi orașul de sus, e nevoie să te râdici pe niște dealuri, unde deobicei găsești locuri de agrement (în Tbilisi de exemplu, se află cetatea cea frumoasă și iluminată Narikala, grădina botanică, o roată de observație, asemănătoare cu London Eye, și mai sunt niște monumente; în Batumi doar un local). Această escladare o poți face și pe jos în Tbilisi, dar și cu telegondola în ambele orașe. Eu am preferat în Tbilisi să mă urc cu telegondola, dar am coborât pe jos. În Batumi pe jos e imposibil, volens nolens, trebuia de achitat telegondola tur-retur. Nu țin minte sigur prețurile dar e până la 5 lari tur-retur. Prin oraș eu am preferat transportul public în schimbul taxiului. În transportul public ai posibilitatea să interacționez cu localnicii, ei sunt foarte bucuroși să-ți zică unde să cobori, dar mai ales să-ți povestească cu patos despre locurile frumoase pe care trebuie să le vizitez. Taxiul deobicei îl utilizam când avem ceva urgent de făcut. Microbuzul l-am utilizat doar de vreo câteva ori, e la fel foarte ieftin, dar îi cam periculos, șoferii conduc cu viteză extrem de excesivă. Pentru deplasări lungi de genul Kabuleti-Tbilisi recomand trenul, îi sigur, mai ieftin, este wi-fi și peisajele pe care le vezi prin fereastă îs extraordinare. Fiți foarte atenți când traversați strada, pentru șoferii georgieni zebrele nu au nici-o semnificație.
 |
| Bike-sharing în Batumi |
Cea mai bună idee ca să vizitez orașul este să închiriezi o bicicletă, în Tbilisi nu prea am văzut locuri de unde poți închiria o bicicletă, în Batumi, sunt foarte multe. Ba mai mult au și piste pentru bicicliști speciale. Eu zic că-i un exemplu pentru municipalitatea noastră.
 |
| Pistă specială pentru bicicliști |
Ospitalitatea
O particularitate spefică georgienilor este ospitalitatea și căldura cu care te primesc. Din toată experiența mea modestă de călătorii prin țări străine, constat că Georgia este cea mai ospitalieră țară. Când plecam din Tbilisi spre Batumi, acei pasageri veseli care erau cu noi ne-au servit cu khachapuri și vin georgian.
Georgienii, ca și orice altă națiune, îs bucuroși când le zici câte ceva în limba lor, și devin mai calzi, mai deschiși și poate să te servească cu ceva sau să te ajute cu ceva. Vă recomand să știți cele 2 cuvinte cheie: ghamargeaba = salut și madloba = mulțumesc.
Polițiștii îs foarte omănoși. În cazul în care te pierzi, te adresez la poliție, iei te vor conduce acasă. Sau dacă ai chef de discuții te apropii de un polițist. Ei o să vă povestească cât de bun a fost Mikheil Saakașvili, ex-președintele Georgiei, și cum le-au majorat salariile. Și apoi la rândul tău le spui despre parcursul european al Republicii Moldova. Ei îs foarte curioși și o să-ți dea o mulțime de întrebări. O astfel de discuție am avut eu, stând într-un parc la miezul nopții și s-a apropiat un nene polițist foarte deștept. După care a scos un pix și o foaie și mi-a scris contactele lui, inclusiv și numele de pe facebook. Iaca așa am devenit prieten cu un polițist. Practica asta, de a discuta deschis cu civilii mi se pare ceva normal și care ar fi aplicabilă și la noi. Voi ce ziceți ?
După prezența multitudinilor edificilor elcleziastice a diferitor confesiuni, am constatat că ei îs mult mai toleranți și mai „openminded” decât unii creștini mai conservatori de la noi din țară, care nu acceptă diversitatea în societate.
Mai puține am scris în acest articol despre proiectul propriu-zis la care am participat în Kabuleti. Am decis ca lunea viitoare să postez un alt articol despre sejurul nostru în Kabuleti, despre prieteniile legate acolo, despre lucrurile învățate și cel mai important despre modalitatea de a beneficia de o oportunitate asemănătoare. Scrieți-mi în comentarii ce lucruri vă mai interesează ca să le includ în noul articol.
0 comentarii