— 0 comentarii

”Tenis cu ambasadorii” sau la taifas cu ei

Noi, tinerii bloggeri am fost martorii unui eveniment extraordinar găzduit și organizat de către Centrul Don Bosco în parteneriat cu Ambasada Poloniei și a Italiei, în rândul acestora s-a alăturat și UNICEF-ul. Am fost și noi prezenți și invitați să gustăm câte ceva din acea atmosferă plăcută și veselă. Ba mai mult, am avut ocazia să conversăm cu demnitarii și amabasadorii din Republica Moldova. Întâia țintă a fost Alexandra Yuster, reprezentantul UNICEF Moldova. Ea deja ne recunoscuse, citindu-ne articolele noastre. Rămăsese plăcut surprinsă văzând că nouă ne pasă de societatea în care trăim și că ne dorim o schimbare. Am vorbit despre viitoarele noastre acțiuni pe care le vom înterprinde pentru reformarea sistemului educațional. Să fiu înțeles corect, vom încerca să contribuim la realizarea acesteia prin articole și alte chestii care sper că vor ușura munca Ministerului Educației, văzând ce ne dorim și de ce avem nevoie. Am discutat despre lipsa finanțării sportului din Moldova, în special în reginuile rurale, și necesitatea finațelor pentru promovarea tinerilor talente.


Am încercat și noi să jucăm tenis alături de ei. Dar când îl văzusem pe amabasadorul României în Republica Moldova, domnul Marius Lazurcă. Am renunțat imediat la rechete. Domnul Lazurcă demonstrează profesionalism nu doar în diplomație ci și în tenis. După o scurtă partidă de tenis am încercat să vorbim câte ceva cu el. Vorbisem despre sportul în Moldova, sportul în România, dar n-am deviat de la scopul nostru, de a afla câte ceva nou despre Sistemul Educațional românesc, din păcate domnul Lazurcă nu prea cunoaște despre Sistemul Educațional din România, ne-a sugerat doar să accesăm site-ul Ministerului Educației. În schimb am avut parte de alte lucruri înteresante de care ne-a vorbit domnul ambasador.


Dirk Schuebel a întârziat puțin, de fapt s-a reținut :D fiind Șeful Delegației Uniunii Europene în Moldova. Doar ne-a salutat, n-am reușit să vorbim mai multe cu el, cu toate că aveam ceva întrebări. În schimb ambasadorul României, Marius Lazurcă a reușit, a avut o discuție, dar habar nu aveam despre ce vorbeau. Dar sigur, nu era o discuție politică. Demnitarii încercau să evite discuțiile politice la un astfel de eveniment, de parcă ar fi un păcat.

Am discutat nițel cu ambasadorul Poloniei, la fel despre Sistemul Educațional dar n-am reușit să aflăm ceva nou.

Tinerii participanți la eveniment s-au distrat și ei pe cinste jucându-se cu înalții demnitari tenis și spre final fiind premiați de către organizatori.











Publicat de Adrian B. la luni, ianuarie 28, 2013
— 0 comentarii

La un pahar de vorbă cu Dragoș Galbur și Corneliu Gandrabur


Iar astăzi, iar găzduit de Centrul Media pentru Tineri și iarăși organizat de Clubul Tinerilor Bloggeri și iarăși offline. Un offline cu Dragoș Galbur și Corneliu Gandrabur.

Am avut discuții politice și mai puțin politice. Dragoș ne-a vorbit despre „perepețiile” de după 7 aprilie. Iar Corneliu despre apariția sa în blogosferă. Am discutat câte ceva despre evenimentele recente din politica moldovenească. 

Am și cântărit cât de jios e aliansu și toate acțiunile din cadrul acesteia. Dragoș recunoaște că internetul este un instrument indispensabil, iar la această afirmație a și menționat un motiv: „mai bine navighezi pe internet decât să fumezi o țigară”. 

Corneliu și Dragoș ne-a motivat să facem lucruri mai pozitive și să elaborăm proiecte la nivel real. 

Chiar dacă Dragoș n-are apartenență politică, ci are doar o simpatie față de un politiciean, ăsta nu-i un motiv de a nu-l critica.

Ne-au convins să nu optăm atât de mult pentru o platformă ci să ne consolidăm propriile blog-uri.

Ne-au convins că offline-urile cu politicieni nu sunt atât de înteresante, iar indiferent de toate condițiile căror se supun, ei continuă să-i critice.

Ei ne încurajează să ne continuăm activitatea noastra în cadrul blogosferei. 

P.S: Demnitatea n-are preț .


Publicat de Adrian B. la sâmbătă, ianuarie 26, 2013
— 0 comentarii

Un Sistem Educațional sănătos


Ne tot plângem că sistemul educațional este unul prost și neproductiv. Dar nu încercăm să contribuim cu nimic la îmbunătățirea acestuia. Aici mă refer la profesorii tradiționaliști care au rămas cu aceleași principii sovietice, la profesorii corupți care se plâng mai tot timpul că duc lipsă de materiale și utilaje și că programul școlar e prost, la profesorii care insistă pentru memorarea unor definiții și nu aceentuează gândirea logică. Păi bine oameni buni, atunci cum rămâne cu bugetul Ministerului Educației dacă vom continua să fim corupți ? De unde mai obținem acele materiale necesare pentru îmbunătățirea orelor ? Și de unde obținem viitori laureați a premilor Nobel dacă continuăm doar să memorăm definiții ?
O bună parte a vinei o are și Ministerul Educației. Suntem minți cu promisiuni că vom avea și noi în curând o reformă educațională adoptată la toate normele europene. Până atunci am să încerc să ușurez puțin munca acestora menționând câteva probleme care necesită neapărat soluționate.
  1. Reducerea numărului de ore și în același timp simplificarea numărului de teme. Dacă tot ne dorim specialiști calificați în diverse domenii, de ce nu le oferim  timp pentru a contribui la propria dezvoltare în domeniul în care și-ar dori să activeze ?
  2. Prezența mai multor profiluri. Fiecare din noi și-ar dori să activeze în diverse domenii dar nu avem posiblitatea să o facem, educându-ne doar cu 2 profiluri pe care le studiem doar în clasele liciale. Aici ar  fi bine să ne ghidăm după modelul sistemului educațional a țărilor europene. În România , elevii au posiblitatea de a alege mai multe profiluri cum ar fi „Profilul Științe Sociale”, „Profil Filologie”, „Profil Economic”, „Profil Matematică-Informatic”, „Profil Științe ale naturii” , în Spania elevii au de alege din „Profil de Arte”, „Profil de Științe și Tehnologii” și din „Profil de Științe Umaniste și Sociale” toate acestea fiind studiate de la o vârstă mult mai fragedă permițându-le elevilor o educație mult mai valoroasă și prin toate acestea dezvoltându-le capacitățile intelectuale.
  3. Gândim nu tocim. Programul școlar presupune câteva mii de definiții și formule pe când în Marea Britanie, SUA, Finlanda sunt de câteva ori mai puține. Câți laureați la Nobel avem noi și câți ei au ? Una din cauze e că noi accentuăm memorare și nu gândirea. Iar prezența mulțimilor de definiții sunt inutile și nefolositoare odată ce nu știm cum să le aplicăm în viața cotidiană.
  4. Reducerea complexității conținutului. Conținutul subiectelor este formulat foare grești, aici mă refer la abundența termenilor academici neîțeleși de elevi. Propun elaborarea unor manuale mult mai simple și excluderea termenilor sofisticați, iar conținutul să fie cât mai explicit.
  5. Excluderea limbajului de programare Pascal. Există o mulțime de limbaje de programare care ar avea un efect similar ca cel al Pascal-ului asupra gândirii logice în același timp va fi ceva actual și necesar. Pascalul este deja un limbaj de programare demodată și nefolositor, iar limbajul HTML care este deja studiat în mai multe țări europene le-ar oferi posiblitatea viitorilor programiști să-și învețe meseria de pe băncile liceului.
În loc de concluzie:
Sistemul Educațional de la noi din țară nu este în tocmai unul perfect având devieri enorme de la normele unui sistem educațional european dar nici unul total greșit. Necesită unele schimbări pentru a avea un sistem educațional sănătos și european în favoarea elevilor. Propun responsabililor de la minister crearea unui consiliu consultativ format din elevi pentru o colaborare într minister și elevi. Astfel elevii vor avea posiblitatea să-și expună problemele cu care se ciocnesc zilnic, pentru ca ulterior a fie soluționate.

și pe vox.publika
Publicat de Adrian B. la marți, ianuarie 22, 2013
— 0 comentarii

„Pațani ca între pațani” cu Alex Lebedev

„Pațani ca între pațani” - cam așa a fost offline-ul găzduit de Centrul Media pentru Tineri și organizat de Clubul Tinerilor Bloggeri. Invitatul acestei ediții a fost Alex Lebedev. Am avut o discuție liberă și înteresantă. Alex ne-a relatat despre cariera sa și în special despre dorința de a deveni blogger pardon „pațan de dobă”. Și de data asta am eșuat, că de fapt nu-mi mai amintesc sigur ce a zis că și-ar fi dorit să devină, într-un sfârșit făcuse facultatea de jurnalism. N-am să vă vorbesc multe, cu toții deja știți semnificația numărului 27, seminificația denumirii blogului și semnificația culorii roz de pe background-ul acestuia despre care ne-a și povestit. Vă bucur și (ne)bucur pe voi, cititorii fideli a lui Alexandru: culoarea roză va fi mereu predominantă iar acum Alex intenționează să-și modifice nițel design-ul blogului.

Alex ne-a mai vorbit despre diverse scheme înteresante de obținere a banilor și despre evoluția vizualizărilor pe blog.


Un motiv de a deveni  Ministru Afacerilor Externe în Bloguvern a fost faptul că era înteresat de eliberarea vizelor în spațiul Schengen.  Alex mai are speranța că Leancă o va face până la sfârștiul acestui an.

La discuția noastră n-au lipsit nici subiectele despre relația noastră cu cărțile, Alex mi-a oferit niște nume pentru a-mi complecta lista de lecturi pentru anul ăsta.

Sper să nu fiu judecat că am inclus unele rusisme și că am ironizat unele chestii, dar în fine, la offline a fost bine.



*Pacani ca între pacani
*Pacan di dobă


Am înțeles că-i cam criză de poze, așa că le voi posta eu aici câteva, sper să vă prindă bine ;)

Păstrați sursa :)












Publicat de Adrian B. la sâmbătă, ianuarie 19, 2013
— 0 comentarii

Eminescu mai mult decât un poet

Muți cu greu își mai amintesc de el, iar alții îl au în suflet și-l păstrează mereu.

Data de 15 ianuarie este una semnificativă, este ziua naștereii marelui poet român.

Să fi fost printre noi împlinea vârsta frumoasă de 163 de ani. E regretabil faptul că s-a stins din viață de la o vârstă fragedă, important e că ne-a lăsat o moștenire mult mai valoroasă decât vorbele goale a le politicienilor de azi. Versurile eminesciene sunt mai multe decât niște versuri. Ele au apropiat cât de puțin ambele maluri ale Prutului. Aceasta fiind o dovadă clară și o confirmare a afirmației „Doar prin cultură vom apropia ambele maluri ale prutului”, nu mi-a rămas decât să apreciez și să susțin afirmația.Cultura e una din acele puncte comune cu care ne evidențiem, meritând să fie păstrată și promovată pe întreaga Românie Mare.
 Păcat că istoria murdară pătată de văjmași a reuști să-și extindă ideologia prin cărțile de limbă „moldovenească”. Astfel au persecutat totul ce era românesc, inclusiv literatura eminesciană, ștergând o istorie adevărată a neamului nostru. Dar iată că în sec.XXI și-a făcut deja loc prin paginile manualelor de limbă și literatură română fiind promovată prin rândurile tuturor românilor.

Am să și citez o strofă din poezia a căror versuri le apreciez mult și e o dovadă ce ar reprezenta dragostea lui Eminescu față de poporul românesc.
Vis de răzbunare negru ca mormîntul
Spada ta de sînge dușman fumegînd,
Și deasupra idrei fluture cu vîntul
Visul tău de glorii falnic triumfînd,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare,
Dulce Românie, asta ți-o doresc.


Cu această ocazie, Clubul Liceenilor Liberali a organizat un concurs de poezie dedicat regretabilului poet, Mihai Eminescu.

Publicat de Adrian B. la miercuri, ianuarie 16, 2013
— 0 comentarii

Andrei Fornea și-a părăsit zona de confort...

...și a venit la o întâlnire cu tinerii bloggeri.

După o scurtă pauză de vacanță, membrii Clubulului Tinerilor Bloggeri au avut parte de un offline excepțional cum nu s-a mai pomenit vreodată în istoria blogosferei tinerilor.

Iarăși acolo, și iarăși la aceeași oră Centrul Media pentru Tineri a găzduit cel de-al 3-lea offline. Invitatul acestei ediții a fost un tânăr ca și noi care nu citește bloguri ci scrie pe blog, e vorba despre Andrei Fornea.

Alături de noi s-a aflat și domnul Guzun Igor care a fost prezent la fiecare eveniment de al nostru. El ne-a și ajutat să începem blogging-ul organizând împreună cu doamna Veronica Boboc „Școala tinerilor bloggeri”.

A fost un offline îmbinat cu un training, unde Andrei ne-a distribuit acele idei și sfaturi care l-au ajutat pe un alt tânăr să se afirme în blogging în doar 2 luni. Ne-a prezentat date fixe și bine analizate pe baza căruia am obținut și un sfat, cum să ne promovăm.

Andrei recunoaște că sunt bloggeri care scriu mai bine ca el, dar nu se pot promova. Asta e și cauza lipsei de audiență. Promovarea e unul din punctele principale pe care le-a menționat Andrei.


Ne-a relatat despre fiecare punct în parte. Iar printre ele se mai numără și formarea obiectivelor și scopurilor înainte sau pe parcursul activității de blogging.

Am să fac o paralalelă cu celelate 2 offline-uri ( 1, 2) și am să menționez că punctele 2,3,5 au fost menționate de toți invitații de până acum.


Am să prezint câteva chestii înteresante despre Andrei.

  • Andrei Fornea folosește diacritice.
  • Andrei Fornea folosește â și nu î.
  • Andrei Fornea a jucat volei mai bine de 4 ani.
  • Andrei Fornea este pasionat de fotbal.
  • Andrei Fornea are cont pe odnoklassniki pentru a analiza unele chestii. Dar ne-a mărturist că n-are audiența de care are nevoie cu adevărat.
  • Andrei Fornea n-a primit nici un sfat pe când și-a început activitatea de blogger, iar acum încearcă să-i ajute pe cei mai tineri ca el, cu sfaturile pe care și le-ar fi dorit să le obțină și el .
  • Andrei Fornea este pasionat de politică de la vârsta de 12 ani.
  • Andrei Fornea consideră că blogging-ul se învață.
  • Andrei Fornea nu citește blog-uri ci se documentează din presă (începând de la Omega și terminând cu Prime-ul „plahotniucian”).


 De ceva timp în urmă aflasem de blogul lui Andrei, pe care și-l citesc mai tot timpul când scrie un nou articol. L-am inclus în lista blogurilor ce-mi fac ziua mai frumoasă, apoi l-am invitat la acest offline. Dar nu asta am dorit să vă spun, ci că Andrei Fornea este un model și un exemplu demn de urmat pentru mine. Multe interese pe care le are Andrei coincid cu interesele mele. Iar citându-l sper să-mi dezvolt și eu capacitățile și să-mi creez o viziune mai bună în domeniile în care activez.


Publicat de Adrian B. la sâmbătă, ianuarie 12, 2013
— 1 comentarii

Sportul pentru oameni de succes

În spatele unui om de succes ( stă o femeie puternică ) este o activitate sportivă. Făcând abstracții de ironii și renunțând la figuri de stil,  această afirmație/teoremă este una corectă. Iar acest articol n-are decât  să o demonstreze.

Mereu m-am gândit să-mi fac o carieră sportivă și până nu demult am renunțat la acest gând. Am renunțat în favoarea educației și în favoarea altui vis pe care-l aveam de mic. Am renunțat pentru a-mi lustrui o altă carieră, o carieră de care sunt mai mult ca sigur că capacitățile și aptitudinele mele sunt specifice ei și nu celei sportive. N-am să regret niciodată că am făcut asta, știam că mai devreme sau mai târziu am să o fac. N-am să regret că am și făcut sport. Pe lângă faptul că m-am distrat și m-am menținut în formă, am mai și învățat o mulțime de chestii pe care le-aș putea folosi pentru viitoarea carieră. 

Pentru fiecare om de succes la început sportul a fost o pasiune, iar mai apoi o adevărată școală. Exact e și în cazul meu. Nu sunt un om de succes ci un simplu elev de la Liceul Spiru Haret, dar sportul a devenit o școală pentru mine, o școală din care am învățat multe lucruri pe care la școala propriu-zisă nici n-am să aud de ele . Dar iată că sportul m-a ajuta să și le aplic și să obțin o experiență în a le folosi. Exact e și în cazul mai multor personalități printre care se numără și Donald Trump și Kiosaky. 

Am avut mai multe pasiuni ca toți ceilalți. Și am muncit pentru fiecare în parte să obțin un succes. Am participat la multe competiții la care m-am ales cu locuri de frunte și în același timp cu o școală a succesului. Timpul liber și cel (ne)liber il dedicam sportului. Istoria mea despre ceea ce ține de cuvântul sport, e lungă, foarte lungă. 

Pe când locuieam în sat mă ocupasem cu șahul,fotbalul,baschetul,voleiul și cu tenisul. Ele având la bază gândirea, gândirea rapidă și eficientă. Avusem ocazia să învăț câte ceva din fiecare sport menționat mai sus.

Din fotbal am câștigat experiența de a conduce o echipă (fiind căpitanul echipei satului natal) și în același timp de a gândi. Din tenis am învățat să gândesc și mai rapid. Iar din șah am obținut o dezvoltare mai bună a gândirii logice. Odată ce am venit să învăț la Chișinău toate aceste activități s-au redus, din cauza insuficienței de timp. Am rămas limitat doar la fotbal. M-am antrenat mai bine de un an la CSCT Buiucani, după care am și renunțat. Fotbalul de aici a devenit și mai greu și în același timp mai productiv. Având coechiperi mult mai puternici ca mine. Antrenorul m-a acceptat să fac parte din echipă, dar mereu mă punea la încercare dacă am să rezist presiunii sale. Am și făcut-o pe asta, la fel obținând o altă lecție, o lecție de a nu renunța ceea ce-mi place și de a lupta în continuă pentru a-mi atinge obiectivul, indiferent de obstacole. Dar am renunțat într-un sfârșit, în schimbul altei activități ghidându-mă după proverbul Cine fuge după doi iepuri nu prinde niciunul. Riscul era prea mare să le continui pe ambele activități, de aceea am și renunțat la una în favoarea altuia. Rămâne să lupt deja pentru alt vis, din care la fel aș putea obține un succes și în același timp un venit.

Nu recomand nimănui să renunțe la sport, mai ales dacă-și vede viitorul în acest domeniu, de ce să nu o facă ? Nici eu n-am renunțat complet la sport, încerc să învăț scheme noi în freestyle football dar mai rar deja, iar zilnic fac exerciții pentru a mă menține-n formă.  Iar sportul, indiferent care, trebuie să-i călăuzească pe toți, precum i-a călăuzit și pe oamenii de succes ajutându-i să-și formeze o carieră prosperă.



* Să nu judecați niciodată un sportiv că ar fi prost, el e și mai deștept ca judecata voastră.

Publicat de Adrian B. la miercuri, ianuarie 02, 2013
Abonați-vă la: Postări ( Atom )