Redescoperim pământurile cahulene pe biciclete



Exact pe la orele 06.30 am fost trezit să plec la Redescoperă Moldova.Cahul. Undeva în 5-7 minute mi-am strâns lucrurile și am plecat. Eugen mă aștepta cu buburuza vis-a-vis de Ministerul Muncii.

***

În preajma Cahulului drumurile nu-s prea bune. Nici chiar în Cahul. Ajunsi la hotel, ne-am cazat, am văzut bicletele și am plecat.




 Prima destinație a fost probabil centru, unde am văzut Universitatea de Stat „B.P.Hașdeu” iar în fața universității un monument frumos și o platformă unde erau parcate mașinile (un fel de PMAN cahulian). După aia am mers la un local tare fain și cu prețuri foarte mici. Era aglomerat de absolvenți și elevi care se pohmileau cu sfârșitul anului școlar. Era mai greu să numeri fetele cu fustă mini decât cele în pantaloni sau în fuste calumea, în sens că erau foarte multe.


După prânz am plecat la primărie să vedem niște hărți ale Cahului și locuri care merită vizitate. În final acele hărți nu prea ne-au ajutat. Localnicii erau foarte receptivi și în unele cazuri foarte răbdători. Ne-au ajutat să găsim locuri frumoase.


Ne-am intors la hotel, iar după o mică pauză de 10 minute, am plecat în drum spre o pădure. Procesul deplasării a fost cam dificil, am mers 4 persoane cu 2 biciclete. În drum spre pădure am găsit o fabrică de vin foarte veche în care nu am avut acces.


Ajunși cu greu în padure, am (re)descoperit câteva locuri frumoase.


După aia am plecat în partea opusă a pădurii în căutarea unei mănăstiri. Dar pentrua asta era nevoie să ne întoarcem cum am venit. Ajunși cu greu la mănăstirea Sfânta Treime (așa se numea) care este în proces de construcție deja al 6 ani. Părintele Nicoliță are planuri mari pentru această mănăstire și are spreanța că o va vede întreagă până la sfârșitul vieții. A avut o istorie foarte interesantă pe care o voi relata într-un articol mai târziu. S-a ales cu câteva dosare la CEDO, cu acuzații pe vremea sovietică sub pretextul că ar fi un fel de „mâna Bucureștiului” , a fost expulzat și în toate cazurile a avut de câștigat.

Până aici a fost tot, rămâne să postez articolul pe care de ieri mă chinui să-l coc și nu am mai reușit despre mănăstire.

O zi bună în continuare!

P.S: Aceast proiect este realizat cu ajutorul partenerului general, Moldcell . S-a mai scris despre noi și aici




0 comentarii